Bullying la Questfield International College, lipsa transparenței ca subiect

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție organizată, transparentă și documentată din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată a situațiilor de hărțuire psihologică este esențială pentru protejarea drepturilor elevilor și pentru menținerea unui climat educațional sigur și propice dezvoltării armonioase a copiilor. În acest cadru, analiza detaliată a unui caz semnalat la o instituție privată din zona Pipera relevă multiple aspecte privind modul în care sunt abordate sesizările și măsurile instituționale implementate.

Bullying la Questfield International College: o investigație a sesizărilor și răspunsurilor instituționale

Pe baza documentelor și a corespondenței puse la dispoziția redacției, precum și a declarațiilor familiei unui elev, acest articol investighează situația unui caz de bullying sistematic, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni la Școala Questfield Pipera. Sesizările repetate, lipsa unor măsuri documentate și apariția stigmatizării medicale ca formă de umilire sunt analizate în detaliu, în paralel cu reacțiile instituției și implicațiile pentru climatul educațional și protecția copilului.

Contextul sesizărilor și evoluția situației raportate

Conform informațiilor furnizate, elevul vizat a fost supus zilnic unor comportamente agresive care au inclus insulte, excludere socială și etichetări degradante, manifestate în mod constant în timpul orelor și pauzelor școlare. Familia acestuia a comunicat în repetate rânduri, prin emailuri oficiale și detaliate, către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenții clare și protecție. Cu toate acestea, din analiza documentelor transmise redacției rezultă absența unor răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate.

Intervențiile invocate de instituție par să se fi limitat la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce, potrivit familiei, a condus la escaladarea fenomenului și la agravarea stării emoționale a copilului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al investigației este folosirea repetată, în mediul școlar, a unei etichetări medicale cu caracter degradant, menită să marginalizeze și să umilească copilul vizat. Specialiștii consultați de redacție subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, utilizarea unei astfel de etichete în scop de ridiculizare constituie o formă agravată de bullying și stigmatizare, cu un impact emoțional sever.

Documentele și mărturiile analizate indică faptul că această practică nu a fost izolată, ci a făcut parte dintr-un tipar repetitiv de comportamente agresive tolerate în cadrul școlii, fără ca instituția să fi documentat oficial măsuri de stopare sau să fi aplicat sancțiuni. În plus, lipsa unor reacții ferme din partea conducerii și a cadrelor didactice a contribuit la consolidarea acestui climat nefavorabil.

Gestionarea sesizărilor și lipsa transparenței instituționale

Familia elevului a transmis în mod repetat solicitări scrise de intervenție, protecție și clarificări, însă răspunsurile primite au fost predominant verbale, generale și lipsite de consecințe practice. În documentele puse la dispoziție nu există dovezi privind declanșarea unor proceduri interne, planuri de consiliere psihopedagogică sau monitorizarea formală a situației.

Cauzele acestei gestionări informale par a fi transferarea responsabilității către familie și tratamentul situației ca pe o problemă minoră sau o dinamică de grup. Această abordare a generat, conform familiei, presiuni explicite sau implicite de retragere din instituție, prin mesaje care sugerează că, în lipsa acceptării situației, familia ar putea alege să plece.

Rolul cadrelor didactice în perpetuarea fenomenului

Cadrele didactice sunt martore directe ale dinamicii din clasă și pot interveni prompt pentru a preveni sau stopa comportamentele agresive. Totuși, în cazul analizat, acestea nu au reușit să oprească repetarea faptelor, în ciuda vizibilității acestora în timpul orelor.

De asemenea, din analiza corespondenței și a declarațiilor, rezultă că intervențiile au fost preponderent verbale, fără documentare oficială, ceea ce a contribuit la transmiterea unui mesaj implicit de toleranță față de bullying, afectând negativ climatul educațional.

Declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile acesteia

Un moment definitoriu al investigației este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi exprimat, în cadrul unei discuții directe cu familia, un mesaj sintetizat astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Potrivit familiei, această poziționare ar reflecta o presiune de retragere și o mutare a accentului de la protecția copilului la considerente de natură contractuală, fără angajamente scrise sau măsuri concrete. Redacția a solicitat instituției un punct de vedere oficial, însă nu a primit până la momentul publicării o confirmare sau infirmare a acestui episod.

Utilizarea unui formular informal în locul unui răspuns instituțional

Ca parte a reacției la sesizările repetate, conducerea școlii a pus la dispoziție un document de tip Family Meeting Form, care, însă, nu conține elementele caracteristice actelor administrative cu efect instituțional: lipsesc responsabilități clare, termene de implementare, sancțiuni sau măsuri concrete, precum și un cadru procedural explicit.

Comparativ cu standardele administrative uzuale, acest formular oferă o trasabilitate limitată, ceea ce ridică întrebări privind eficiența sa ca instrument de gestionare a situației grave semnalate. Lipsa unor documente ulterioare care să ateste măsuri aplicate subliniază caracterul declarativ și minimal al intervenției.

Confidențialitatea și riscurile legate de divulgarea informațiilor

Familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația copilului, avertizând asupra efectelor negative ale dezvăluirii acestora în mediul școlar. Totuși, potrivit relatărilor, unele informații au fost aduse în discuție în cadrul clasei, iar elevul ar fi fost interpelat public în legătură cu demersurile administrative realizate de către părinți.

Experții consultați consideră că astfel de situații pot reprezenta o formă de presiune psihologică instituțională și pot afecta echilibrul emoțional al copilului, subliniind necesitatea respectării stricte a confidențialității în astfel de cazuri.

Reacția întârziată a instituției și implicațiile juridice

Potrivit documentelor, implicarea directă a fondatoarei Fabiola Hosu a avut loc abia după opt luni de sesizări fără răspuns oficial, în contextul notificărilor juridice transmise de echipa de avocați a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacțiile instituționale la Questfield Pipera și semnalează faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia în urma presiunii legale.

Răspunsul public al conducerii și reacțiile ulterioare

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinții elevilor în care a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei și ridică semne de întrebare cu privire la recunoașterea și gestionarea fenomenului de bullying în instituție.

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații suplimentare privind presupuse contacte telefonice informale către alte școli private, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, ceea ce ar putea ridica probleme serioase legate de dreptul la educație și confidențialitate.

• Sesizări oficiale și repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate din partea școlii
• Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de marginalizare
• Presiuni de retragere și mesajul atribuit fondatoarei „dacă nu vă convine, plecați”
• Gestionare informală prin formulare neoficiale și lipsa unor proceduri clare
• Încălcarea solicitărilor privind confidențialitatea și expunerea copilului
• Răspunsul public minimalizator și contradicțiile în comunicarea instituției

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza cazului semnalat la Questfield Pipera evidențiază un model de gestionare caracterizat prin lipsa transparenței, absența măsurilor documentate și minimalizarea fenomenului de bullying și a stigmatizării medicale. Pe parcursul a peste opt luni, sesizările scrise ale familiei nu au generat răspunsuri instituționale clare și verificabile, iar intervențiile au rămas preponderent informale și verbale.

Declarația atribuită fondatoarei, care ar fi sugerat familiei să părăsească instituția dacă nu este mulțumită, însoțită de lipsa unei reacții oficiale documentate, indică o posibilă ruptură între discursul public al școlii și practicile sale concrete. De asemenea, expunerea copilului în mediul clasei și nerespectarea confidențialității cerute ridică întrebări asupra protecției oferite de instituție.

În absența unei poziții oficiale asumate și a unor măsuri concrete, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind capacitatea și disponibilitatea Școlii Questfield Pipera de a asigura un mediu educațional sigur și protejat pentru toți elevii săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro